Pentru evaluarea populațiilor de păsări cuibăritoare din Parcul Est s-au folosit datele obținute în Proiectul Atlasul Păsărilor Clujului. Sursa principală au constituit datele de tip ”atlas” colectate standardizat pe suprafețe de 500×500 m în perioada 2014-2018. Suprafața Parcului Est este acoperită de pătratele 08M, 08N, 08O, 08L, 08P. Sursa auxiliară de date au constituit datele de tip ”ocazional”, reprezentate de observații nesistematice obținute în cursul întregului an.

Zona Parcului Est este caracterizată printr-o diversitate mare de habitate. Avem ochiuri de apă (lacuri naturale), stufăriș, tufe compacte și mai ales suprafață generoasă. Nu este de mirare că zona este cea mai diversă ca număr de specii din Cluj: în perioada 2014-2018 în cele cinci pătrate de 500×500 m ce acoperă suprafața Parcului Est au fost identificate, observate 67 de specii de păsări (Anexa 1). Dintre acestea, 55 de specii sunt cuibăritoare. Se remarcă faptul că aproximativ 75% din cele 74 de specii cuibăritoare identificate în orașul Cluj-Napoca se regăsesc aici, pe o suprafață relativ restrânsă! De fapt în această zonă a Clujului întâlnim cea mai mare diversitate de specii: într-un singur pătrat de numai 500×500 m putem găsi 37 de specii de păsări cuibăritoare (Fig. 1). Dacă luăm în considerare și datele de tip ”auxiliar” ajungem la cifre impresionante de peste 50 de specii cuibăritoare / pătrat (Fig. 2)

În timpul sezonului cald (aprilie – august) putem observa specii de zone umede care nu cuibăresc nicăieri altundeva în oraș, ca stârcul pitic (Ixobrychus minutus), lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), lăcarul de stuf (Acrocephalus scirpaceus), lăcarul mic (Acrocephalus schoenobaenus), grelușelul de stuf (Locustella luscinioides), presura de stuf (Emberiza schoeniclus), lișița (Fulica atra) sau găinușa de baltă (Gallinula chloropus). Zonele de tufărișuri și arbori din jur adăpostesc specii dispărute sau rare în alte părți ale orașului, precum privighetoarea roșcată (Luscinia megarhynchos), cucul (Cuculus canorus), silvia de câmp (Sylvia communis), mărăcinarul negru (Saxicola torquatus), sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio) sau grangurul (Oriolus oriolus). Toamna și iarna (când lacurile nu sunt înghețate), anumite specii sunt prezente și aici, precum corcodelul mare (Podiceps cristatus), pescărușul râzător (Larus ridibundus), pescărușul cu picioare galbene (Larus michahellis), pescăraș albastru (Alcedo athis) sau rața mare (Anas platyrhynchos). În timpul migrației apar și specii mai rare cum ar fi chirighița neagră (Chlidonias niger), chira de baltă (Sterna hirundo), corcodelul mic (Tachybaptus ruficollis), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul roșu (Ardea purpurea) sau fluierarul de munte (Actitis hypoleucos). Diversitatea de habitate naturale din zonă se reflectă și în prezența celei mai mari colonii de cuibărire a lăstunului de casă (Delichon urbicum): blocurile de pe latura nordică a lacurilor sunt adevărate cartiere de locuințe pentru această specie (în 2015 aici au fost numărate 287 de cuiburi ocupate).

Fig. 1. Distribuția numărului speciilor cuibăritoare / pătrat în Cluj (date de tip atlas)

Fig. 2. Distribuția numărului speciilor cuibăritoare / pătrat în Cluj (date de tip atlas + date auxiliare)
Kósa Ferenc, Cristian Domșa, Benkő Zoltán, Veres-Szászka Judit: Atlasul Păsărilor Clujului, Ed. Idea Plus, Cluj-Napoca, 2017

Avifaună – de extins cu descrieri ale păsărilor + foto din folderul trimis de Ferenc Kósa (https://app.box.com/s/ymaa0hotf7gkvu74o43ocyn80bomjrll)

Zona Lacurilor Gheorgheni – Parcul Est – Pepiniera

Această zonă este caracterizată printr-o diversitate mare de habitate. Avem ochiuri de apă (lacuri naturale), stufăriș, tufe compacte și mai ales suprafață generoasă. Nu este de mirare că zona este cea mai diversă ca număr de specii de păsări din Cluj. În perioada cuibăritului aici putem observa peste 30 de specii. În timpul sezonului cald (aprilie – august) putem observa specii de zone umede care nu cuibăresc nicăieri altundeva în oraș, ca stârcul pitic (Ixobrychus minutus), lăcarul mare (Acrocephalus arundinaceus), grelușelul de stuf (Locustella luscinioides), presura de stuf (Emberiza schoeniclus) sau găinușa de baltă (Gallinula chloropus). Zonele de tufărișuri și arbori din jur adăpostesc specii dispărute sau rare în alte părți ale orașului, precum privighetoarea roșcată (Luscinia megarhynchos), cucul (Cuculus canorus), silvia de câmp (Sylvia communis), sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio) sau grangurul (Oriolus oriolus). În sezonul rece (când lacurile nu sunt înghețate), anumite specii sunt prezente și aici, precum lișița (Fulica atra), pescărușul râzător (Larus ridibundus) sau rața mare (Anas platyrhynchos). Diversitatea de habitate naturale din zonă se reflectă și în prezența celei mai mari colonii de cuibărire a lăstunului de casă (Delichon urbicum): blocurile de pe latura nordică a lacurilor sunt adevărate cartiere de locuințe pentru această specie.”

Expresia “pasăre rară” (sugerează că cineva sau ceva își face rar apariția; prețios la vedere) se potrivește de minune atunci când ne referim la stârcul pitic (lxobrychus minutus; Törpegém; Little Bittern). Iată de ce. Este o specie solitară, cu un comportament sfios și retras, care chiar și atunci când e deranjată preferă să se distanțeze pășind, nu prin zbor, sau să stea nemișcată în stuf pentru a nu fi detectată. Mai mult decât atât, stârcul pitic cuibărește într-un singur loc din Cluj și anume în zonele de stuf dens ale Lacului 3 și a celorlalte două ochiuri de apă din Parcul Est. Asta pentru că acel habitat îi oferă principalele surse de hrană: peștișori, broaște, insecte acvatice sau larve.